Luna trecută, în timp ce hoinăream pe Internet între două capitole la istorie și câteva diagrame Venn la logică, pregătindu-mă pentru examenul de Bacalaureat (care, slavă Domnului, a trecut), am dat peste un articol în care se vorbea despre „Gândești?”: locul în care îți petreci timpul citind și ești plătit. Am rămas uimită; ideea mi-a ridicat multe semne de întrebare (pentru că, nu-i așa?, pare incredibil), astfel că doza de scepticism și neatenția (care m-a făcut să înțeleg că totul are loc într-un alt oraș, nicidecum la câteva minute de mine) m-au determinat să abandonez ideea de a mă înscrie. Din fericire, câteva zile mai târziu, mă aflam din nou în fața monitorului, de această dată mult mai...receptivă și, recitind condițiile de „participare”, am hotărât să încerc. După un interviu de la care am plecat ușor dezamăgită de propriile răspunsuri am aflat că am fost selectata printre cei 50 de norocoși care se pot bucura de statutul de membru „Gândești?”. Lucru care și acum îmi imprimă un zâmbet.
Cum a prins viață „Gândești?” și cum funcționează? Pe scurt, proiectul este susținut de mai multe firme ale aceluiași antreprenor, care a ales să redirecționeze impozitul pe profit către propriul ONG. A fost modul prin care a dorit să investească direct în cultură, mai cu seamă în tinerii care promit și care, evident...citesc! Membrii „Gândești?”, aleși în urma unui interviu, au vârste cuprinse între 15-26 de ani, fac parte din instituții de învățământ și sunt dispuși să se deconecteze de la tehnologie și să se afunde în lumea livrescului. Pentru fiecare oră de lectură (în care telefonul este „abandonat” la bar), un membru primește 10 lei, condiția fiind ca, la sfârșitul lunii, să aibă un total de minim 25 de ore de citit. Pentru mai multe detalii, vă invit să consultați site-ul, unde veți găsi lămuririle de care, poate, aveți încă nevoie: http://www.gandesti.ro/ .
Examenul care mi-a acaparat atenția în ultima perioadă m-a împiedicat să fiu o membră activă a comunității „Gândești?”. Săptămâna aceasta am reușit să fac o vizită locului (unde, cu siguranță, îmi voi petrece o bună parte din vacanță). Am ales să citesc „Ulise” de Joyce, o lectură cu care mă lupt de ceva vreme și care încă mă învinge. Am fost uimită să vad că nu puțini erau cei care se aflau acolo când am ajuns, citind fel și fel de romane, socializând și bucurându-se de șansă. Astăzi, când mă voi duce din nou, plănuiesc să încerc altceva, gama fiind, în orice caz, variată. Laptop-ul de la intrare îți permite să scotocești printre volumele (vreo 7000, din câte am înțeles) care așteaptă pe rafturi. O carte bună, atmosferă plăcută și oameni dornici să cunoască: ce poate fi mai frumos? „Gândești?” nu este doar despre citit. Este despre gândit (după cum relevă și numele), despre formare și deprinderea unor aptitudini care să te ajute să evoluezi. Sunt sigură că inițiativele noastre, ale celor care facem parte din proiect, vor fi multe și demne de apreciat, dar despre ele vă voi vorbi și vouă cât de curând. Și, sunt la fel de sigură, că, în pofida părerii celor care critică ideea, motivând că un cititor adevărat nu are nevoie de recompense financiare (lucru cu care sunt de acord), membrii vor investi sumele primite în lucruri care cântăresc. Mărturisesc că am pornit pe „drumul” „Gândești?” din două dorințe: pe de o parte pentru a petrece cât mai mult timp citind și experimentând diverse lecturi, iar pe de altă parte pentru a investi banii primiți în educația copiilor din centrul de plasament unde, mai nou, sunt voluntar și în cărți care îmi vor fi necesare mai departe. Pentru că, așa cum ne-a spus și cel care coordonează întreaga viitoare-familie „Gândești?” (și căruia doresc să îi mulțumesc pentru tot), este important să știi să oferi la rândul tău din ceea ce primești și să contribui, oricât de puțin, la îmbunătățirea societății din care faci parte.
„Gândești?” este dovada că se poate. Că există oameni care luptă cu adevărat pentru cultură, pentru tineri, pentru lume. Un fel de eroi lipsiți de superputeri, dar care au super-inițiative, super-suflet și super-admirație din partea celorlalți (sau cel puțin așa ar trebui). Sper ca acest centru să fie punctul primordial al ceea ce va deveni un întreg lanț cultural, răspândit în toată țara (și nu numai). Poate vom reuși, prin exemplul nostru, să îi convingem și să îi motivăm și pe alții să pornească propriul „Gândești?”. Și astfel lumea va fi un pic mai bună.
