Viața de student la Litere-Partea I
Am învățat să citesc pe covorul bej, pufos, din sufragerie, în timp ce scrisul mi-l exersam la un birou de lemn, decorat în nuanțe de albastru, sub atenta supraveghere a bunicii care nu ierta nicio greșeală. Nu știu dacă m-am prins de la început că viața mea avea să fie o călătorie prin Litere, dar cu timpul fiecare pas mă purta într-acolo. În clasa a treia, am nimerit, nu mai știu cum, la un cenaclu literar pentru copii și adolescenți. Priveam cu o oarecare ciudă partea consistentă a cenaclului: tineri de 15-16 ani, care începuseră deja să publice, în timp ce eu mă pierdeam printre epitete metaforice și încercam să înțeleg care e treaba cu poezia lui Nichita. Îmi dau seama că cenaclul a fost ca o gură de apă care aproape că m-a înecat (nu eram pregătită pentru tot ce am primit atunci), pe când încercam să învăț să înot. Și am învățat.
Au urmat alte episoade-cheie, cum ar fi orele de română din gimnaziu și liceu, olimpiadele naționale și internaționale, Centrul de Excelență, voluntariatul în orfelinate din orașul meu și cumva toate mi-au strigat că trebuie să merg la Facultatea de Litere. Era o continuare firească a drumului spre care îmi orientam deja toate eforturile, tot timpul, toată energia. Primesc adesea întrebări despre ce înseamnă să fii student la Litere și chiar dacă răspund ori de câte ori sunt întrebată, am simțit nevoia să scriu o postare care să ajungă la cât mai mulți dintre cei care se visează pe băncile Amfiteatrului Odobescu, în care îmi petreceam timpul aproape zilnic. Am lansat, așadar, o sesiune de întrebări (pentru care vă mulțumesc) și sper ca răspunsurile mele să vă ajute să aveți o imagine mai clară asupra vieții de student la Litere. În partea a doua a articolului, pe care o voi publica în curând, voi prezenta și alte aspecte legate de viața studențească.
1. Cum ajungi student la Litere?
La Română-Limbă străină, în ultimii ani admiterea a fost pe bază de dosar, în timp ce la CRP (Comunicare și Relații Publice) se obișnuia să se susțină un examen. Pentru a afla informații actualizate, vă îndemn să consultați site-ul facultății (pentru Facultatea de Litere a Universității din București, pe care am absolvit-o, site-ul este litere.ro). Eu am intrat pe loc de olimpic, așa că am „ars” cumva aceste etape. Aceeași recomandare pentru întrebările privind cazarea și bursele.
2. Ce cursuri urmezi la Litere?
Din nou, depinde de specializare. Eu am urmat în paralel două specializări. La specializarea Limbă și literatură română-Limbă și literatură franceză, aveam cursuri de literatură (română și franceză), de limbă (în funcție de semestru, am studiat lexicologie, morfologie, sintaxă, pragmatică etc.), teoria literaturii, etnologie, traduceri. Limba străină diferă în funcție de opțiune; când m-am înscris, îmi amintesc că erau disponibile: engleza, germana, portugheza, rusa, spaniola, franceza, latina. La Comunicare și Relații Publice grila de „materii” este diferită; aveam cursuri de relații publice, de comunicare, de antropologie, opționale de social media sau relații publice în sfera politică. Pentru a vedea toate cursurile, cel mai simplu este să accesezi litere.ro și să cauți planurile de școlarizare.
3. Ce cursuri ai repeta?
Mi-ar plăcea să retrăiesc experiența cursurilor de limbă (îndeosebi lingvistică generală, morfologie și sintaxă) și de Teoria literaturii. De la CRP, mi-ar plăcea să repet cursurile de Antropologie culturală, Teorii ale comunicării și Comunicare mediatică. Deși nu credeam că voi ajunge să spun asta, îmi lipsesc și orele de seminar de la limba B (franceză).
4. Sunt multe cărți de citit? Trebuie să citești tot?
Când urmezi o dublă specializare (sau triplă, în cazul meu), te angajezi într-o luptă care necesită efort constant. Bibliografiile sunt stufoase, îndeosebi la cursurile de literatură și, adesea, sunt dublate de cele de seminar. Am încercat pe parcursul celor trei ani să acopăr integral bibliografiile, dar nu am reușit de fiecare dată. Am acordat de multe ori mai multă atenție bibliografiei de seminar, pentru că citeam săptămână de săptămână, fiind activă la discuții, iar din bibliografia de curs selectam ce consideram pentru a „umple” golurile, acolo unde simțeam că nu am acumulat suficientă informație. La CRP lucrurile au fost mai relaxate, bibliografiile mult mai scurte, astfel că le puteam parcurge integral.
5. Cum arată sesiunea la Litere?
Eternele sesiuni...Câte emoții aveam în acele perioade! Dacă la CRP lucrurile erau mai așezate, având aproximativ 6 examene pe semestru, la Română-Franceză simțeam că orele au intensitatea unei... secunde. Mă simțeam adesea copleșită și mereu îmi era teamă să nu ratez ceva. Se adunau cam 12 examene, planificate uneori nefericit, pentru că au existat perioade în care aveam 3-4 zile la rând examen. Urmând în paralel cele două secții, mi s-a întâmplat să am și 3 examene în aceeași zi. Preferatele mele erau examenele orale, pentru că îmi plăcea să intru printre primii și să mă eliberez de tot stresul acumulat. La urma urmei, nicio sesiune nu este un capăt de lume; presiunea pe care o simțeam era nutrită de dorința de a obține notă maximă (o dorință pe care o socotesc acum banală și naivă, dar care pe atunci era importantă și mă motiva). Secretele unei sesiuni reușite sunt frecvența la cursuri, notițele și parcurgerea bibliografiei, dar nu în maniera „tocitului”, ci problematizând în permanență.
6. Care a fost cea mai mare împlinire în timpul facultății? Dar cea mai mare dezamăgire?
Anii de facultate au fost o perioadă dificilă pentru mine din punct de vedere emoțional: obișnuită să fiu în preajma alor mei, m-am trezit într-un oraș aproape de cel natal, dar pe care îl cunoșteam prea puțin, în care pierdusem contactul cu mulți dintre prietenii din liceu, iar lipsa timpului agrava totul. Am avut perioade în care împlinirile s-au ținut lanț și perioade în care șirul de dezamăgiri (față de mine, în primul rând) părea infinit. Totuși, cea mai mare împlinire cred că a fost bursa Erasmus, care mi-a oferit șansa de a studia timp de un semestru în Franța, o perioadă definitorie pentru parcursul meu ulterior. În privința dezamăgirilor, cea mai mare cred că a fost cea legată de oameni, de cercul de oameni pe care mi-l imaginasem altfel, plin de studenți pasionați, cu idealuri înalte, motivați. Existau, desigur, astfel de persoane, dar într-o proporție mai mică decât speram.
7. Cum ți s-a părut modalitatea de abordare a literaturii române pe parcursul celor trei ani?
Am avut profesori diferiți în fiecare semestru, astfel că modalitatea de abordare a cunoscut variabile. Mai mult decât cursurile propriu-zise, îmi plăceau orele de seminar, pentru că aveam șansa de a dezbate, de a comenta pe baza textelor din bibliografie. Cursurile mele preferate de literatură au fost Literatură veche (deși mulți dintre colegii mei nu au apreciat cursul) și Literatură interbelică: primul pentru că îmi dădea impresia unei povești continue, al doilea pentru abordarea nonconformistă, modernă, pentru interdisciplinaritate.
8. Gramatica studiată în facultate este diferită de cea din gimnaziu/liceu?
În facultate studiezi gramatica actuală, „modernă”, a limbii române, pe când în școală se predau concepte și aspecte care țin de gramatica tradițională. Există, da, diferențe, dar dacă stăpânești gramatica tradițională, îți va fi ușor să înțelegi modificările. Este, oricum, un lucru bun, pentru că programele școlare încep să includă aspecte din gramatica nouă (mult mai clară și mai bine structurată, după părerea mea).
9. Care a fost profesorul din facultate care te-a marcat cel mai mult?
Ar fi nedrept din partea mea să fac o clasificare, pentru că fiecare profesor, chiar dacă am rezonat sau nu cu ideile sale, m-a marcat într-un fel sau altul. Am, desigur, profesori dragi; cu mulți dintre aceștia țin legătura (chiar și pe rețelele sociale) și îi am ca reper pentru cariera mea.
10. Ce trebuie să știi când vii la Litere? Contează ce/cât ai citit până atunci?
Trebuie să știi, în primul rând, să fii deschis. Facultatea de Litere este un loc în care trăiești, respiri, simți idei. Sigur, poți fi sau nu de acord cu ele, dar este esențial să îți șlefuiești creativitatea, spiritul critic și, evident, cultura (literară și nu numai). Orice experiență anterioară este un avantaj; cu cât bagajul cultural, teoretic ș.a.m.d. cu care vii este mai bogat, cu atât călătoria va curge mai ușor. Dar mai presus de ea, trebuie să ai o minte deschisă, liberă, să fii curios și să îți placă să citești într-o manieră aplicată, adică punându-ți întrebări și lăsându-te modelat de lecturi.
11. Care sunt oportunitățile după angajare? În timpul facultății poți lucra?
Voi începe cu a doua întrebare. Orarul este destul de aglomerat, iar prezența este obligatorie (măcar în proporție de 50% la curs; la seminar, se cer, de obicei, mai multe prezențe, dublate de activitatea la oră). Prin urmare, este destul de dificil să lucrezi (cel puțin full-time), dar dacă ești o persoană organizată și găsești un job part-time, cu program flexibil, ai șansa de a te descurca. Nu cred că poți face, însă, performanță dacă nu ești activ și implicat în tot acest proces academic; de aceea, eu am evitat să mă angajez în acești ani, dar tocmai în anul al III-lea, am început să lucrez ca profesor într-o fundație (un paradox, dar programul flexibil mi-a îngăduit acest lucru).
Evit să ofer un răspuns primei întrebări. Este o întrebare care mă irită, pentru că cei mai mulți tineri nu înțeleg un aspect destul de simplu. Nu facultatea pe care o urmezi este „responsabilă” să îți asigure un job. Singurul responsabil ești chiar tu. Talentul, competențele, abilitățile, implicarea ta în diverse proiecte, valorile în care crezi, principiile pe care le ai și, desigur, buna pregătire te ajută să găsești un loc de muncă. Lista de posibilități este lungă (poți lucra în învățământ, în presă, în mediul ONG, în multinaționale, în sfera comunicării, a traducerilor etc. etc.), dar relativă: nimeni nu îți poate asigura că vei obține un job, pentru că totul depinde de felul în care profiți de această perioadă și de dezvoltarea ta. Există „un loc sub soare” pentru toți, iar dacă ești dedicat și bine pregătit, lucrurile vor veni de la sine.
Sursă foto: Litere.ro
Despre autor
5 comentarii
Răspunsul de la ultima întrebare mi-a plăcut mult. Sunt tot la Litere (anul al II-lea, specializarea RO-EN) și am primit de multe ori întrebarea despre angajare...
RăspundețiȘtergereEu am preferat să mă implic mai mult în afara facultății, pentru că știu că nu voi continua în spațiul universitar, de aceea m-am agățat de această facultate. Îmi place specializarea pe care am ales-o într-o proporție de 70% ahaha. Însă, cu ajutorul ei am descoperit multe persoane și multe oportunități.
Vreau să termin Litere, dar nu mă implic atât de mult pe cât o făceai tu. Cred că o să schimb puțin din perspectiva mea
Ai un articol foarte bine construit și chiar motivațional, dacă pot spune.
Mi-a plăcut!
Super articolul, big like :)
RăspundețiȘtergereImi place content-ul tau, sper ca vei reveni cu partea a 2-a :)
RăspundețiȘtergereSuper blog :D
RăspundețiȘtergereSuper blog!
RăspundețiȘtergere