Pentru un împătimit iubitor al lecturii, cadoul ideal (sau potrivit, cel puÈ›in) este reprezentat de cărÈ›i. Am È™ansa de a fi înconjurată de oameni care, după ce au reuÈ™it să mă „decripteze”, au înÈ›eles bucuria pe care, asemenea unui copil, o resimt cu fiecare carte primită. Prin urmare, biblioteca mea este un veritabil cufăr cu amintiri È™i dovezi de prietenie sau admiraÈ›ie, pentru că strânge pe rafturile ei volume-cadou la care mă întorc nu neapărat din dorinÈ›a de a le reciti, ci de dragul dedicaÈ›iilor.
Fie că este vorba despre dedicaÈ›ii din partea unor autori contemporani (în „topul” meu aflându-se pe primul loc Mircea Cărtărescu, a cărui prezență la diverse evenimente încerc sa nu o ratez), fie despre cele din partea unor prieteni, profesori, cunoÈ™tinÈ›e care mi-au bucurat sufletul cu daruri tipărite, toate ocupă un loc la fel de important în inima mea, amplificând valoarea cărÈ›ii de mii de ori. Sunt un om care se teme de uitare, astfel că amintirile îmi sunt indispensabile, iar micile enunÈ›uri încrustate cu cerneală undeva, pe o filă de carte mă încântă întotdeauna. Cu toate acestea, când ofer o carte mă lovesc de o acută lipsă de inspiraÈ›ie (contrar aparenÈ›elor) È™i, de multe ori, trăiesc cu impresia că rândurile mele sunt seci È™i goale, neexprimând acel „tot” la care mă gândeam scriind. De cele mai multe ori găsesc soluÈ›ia în citate culese de prin lecturile mele sau în cuvinte care îmi apar în minte È™i pe care încerc să le îmbin ca pe niÈ™te piese de puzzle. Pentru că am observat că nu sunt singura care se confruntă cu această, e drept, jenantă situaÈ›ie, am pregătit o mini-listă care să vă inspire în redactarea unei dedicaÈ›ii memorabile: citate, fragmente de poezie È™i alte mici sugestii.
Citate:
„Firea omului fuge de singurătate ÅŸi caută totdeauna un sprijin care nu este mai dulce decât inima unui prieten.” („De Amicitia”-Cicero)
„Ori de câte ori îți vine să critici pe cineva, indiferent pe cine, nu uita că nu toÈ›i oamenii de pe lumea asta s-au bucurat de avantajele de care ai avut tu parte” („Marele Gatsby”-F.Scott Fitzgerald)
„Pentru a fi fericit trebuie doar să te gândeÅŸti că undeva, printre milioane de stele, este fiinÅ£a iubită.” („Micul PrinÈ›”-Antoine de Saint-Exupéry)
„Dar tocmai asta e trăsătura cea mai frumoasă a omului: el nu se descurajează È™i nu se scârbeÈ™te niciodată într-atâta încât să renunÈ›e să ia lucrurile de la început, deoarece È™tie că e important È™i merită să o facă.” („Fahrenheit 451”-Ray Bradbury)
„Poate că e mai înÈ›elept să depunem armele în faÈ›a miracolului generozității omeneÈ™ti È™i să spunem pur È™i simplu mulÈ›umesc, sincer È™i neîncetat, atâta timp cât vom avea glas.” („Mănâncă, roagă-te, iubeÈ™te”-Elizabeth Gilbert)
Versuri:
„Privitor ca la teatru
Tu în lume sa te-nchipui:
Joace unul și pe patru,
Totuși tu ghici-vei chipu-i,
Și de plânge, de se ceartă,
Tu în colț petreci în tine
Și-nțelegi din a lor artă
Ce e rău È™i ce e bine. ” („Glossa”-M.Eminescu)
„Când hoinărind, alăturea,
noi mână-n mână ne găsim
cu ochii la aceeaÅŸi stea -
mai e nevoie de destin?” („Strofe de-a lungul anilor”-L.Blaga)
„Eu cred că un om este ceea ce îşi aduce aminte
despre sine însuşi. Bunăoară, eu mă consider pe
mine ceea ce îmi aduc aminte că sunt. De asta
uneori oamenii sunt în aparenţă schimbători sau au
umori diferite.
De fiecare dată îţi aduci aminte alte lucruri despre
tine însuÅ£i.” („Gând 11”- N.Stănescu)
„Adu-Å£i aminte: Timpul ce tot mai lacom joacă
Nemăsluind, câştigă oricând, e scris aşa
Dar ziua scade; noaptea e mare; nu uita!” („Ceasornicul”- Ch.Baudelaire)
„Fii înaintea oricărei despărÈ›iri, ca È™i cum s-ar afla
în urma ta, ca iarna care tocmai sfârșește.
Căci printre ierni, e-o iarnă ce-atât te va ierna,
ca inima È›i-o-ntrece È™i supravieÈ›uieÈ™te.” („Sonetul către Orfeu II, 13” -Rainer Maria Rilke)
Sugestii:
Nu uita că ceea ce contează cu adevărat atunci când concepi o dedicaÈ›ie este să fie din suflet È™i să te reprezinte. DedicaÈ›ia nu trebuie să fie neapărat o urare: poate îmbrăca forma unui citat motivaÈ›ional sau a unuia prin care îi sugerezi că nu vei uita respectiva persoană, îi transmiÈ›i o „lecÈ›ie” despre o anumită valoare (prietenie,familie, iubire, încredere, curaj, etc.) sau îi mărturiseÈ™ti rolul important pe care îl are în viaÈ›a/formarea ta. PoÈ›i nota o amintire care vă leagă, un desen sugestiv, versurile unei melodii, o replică, o secvență care face parte din trecutul vostru comun, un mesaj scurt prin care îi arăți motivele pentru care o apreciezi, pentru care îi dăruieÈ™ti respectiva carte sau un simplu „MulÈ›umesc” însoÈ›it de explicaÈ›ia de rigoare. Pentru ca amintirea să se păstreze vie, adaugă data È™i semnătura ta. Peste ani, când nostalgia va inunda sufletul respectivului, dedicaÈ›ia îi va aduce aminte de tine, de momentele petrecute împreună È™i îi va imprima, cu siguranță, un larg zâmbet pe chip. Pentru ca suntem oameni È™i ajungem, într-un moment al existenÈ›ei noastre, să ne hrănim cu amintiri.
Aștept sugestiile voastre, versuri, citate sau poze cu dedicații care vă plac sau vă inspira. Spor la dăruit și la citit!