Am apreciat întotdeauna inițiativele care apropie oamenii și, dacă la mijloc se află un scop cu adevărat măreț -cum este promovarea culturii, respectiv a literaturii, actul este, pentru mine, cu atât mai valoros. De aceea, când am descoperit, e drept, restrânsa comunitate de BookTube din România am fost încântată de frumoasa îndrăzneală a unora dintre compatrioți de a se arăta (fie și doar pe un ecran), prezentând lecturile îndrăgite, dorindu-și să împartă și altora ambrozia cărții.
De-a lungul vremii, am îmbrățișat „n” activități care au în vedere sfera livrescului, dovadă și blogul actual. Totuși, vlogging-ul nu m-a atras niciodată, chiar dacă îmbinarea sa cu lumea cărții este destul de tentantă pentru o cititoare împătimită. Cred că e nevoie de o doză de curaj pentru a te arăta lumii, unei lumi care, oricum, nu va fi niciodată pe deplin mulțumită de eforturile tale. La acest fapt aș adăuga acel gram de îndrăzneală pe care trebuie să îl ai, astfel că timiditatea caracteristică mie nu îmi e de folos într-un astfel de domeniu, motiv pentru care am decis, cel puțin pentru un moment, să stau departe de BookTube. Din acest motiv, poate că nu sunt îndreptățită să ofer sfaturi celor care se îndeletnicesc cu așa ceva, dar articolul meu este scris din perspectivă nu moralizatoare, ci din cea a unei persoane care urmărește constant astfel de filmulețe și care simte nevoia de a promova acest gen de activități și de a-și expune exigențele cu privire la ceea ce alege să urmărească. Altfel spus, o simplă părere.
În scurta mea călătorie prin comunitatea românească de BookTuberi am realizat cât de importante sunt anumite aspecte pentru a reuși să atragi atenția și, mai mult, să creezi lucruri de calitate. Am fost dezamăgită să descopăr pasionați de lectură, care își transformă canalul într-un mijloc de dobândire fie a popularității, fie a avantajelor de ordin financiar. Mă bucur să văd cititori care lucrează din greu pentru canal și care au idei captivante, originale, dovedind, deci, că merită recompensele apărute pe parcurs. Cu riscul de a părea „acidă”, mărturisesc că tristețea mea e dată de cei care profită de avantajul primirii unor colete, oferind în schimb „lucruri de mântuială” vizitatorilor sau sponsorilor... Trecând peste decepția mea în fața acestei laturi a firii umane, consider ca BookTube este un exercițiu complex, care îmbină diverse abilități: de la evidenta capacitate de a comunica, până la cele tehnice, legate de editarea filmulețelor, vlogging-ul cu și despre cărți are dificultățile lui. Nu e suficient să ai un canal și un anumit număr de abonați. E nevoie de mai mult. Este greu și, totodată, admirabil să învingi lipsa de inspirație, problemele cotidiene, să strângi timp și răbdare, să fii natural și prietenos în cele mai dificile momente, să îți aduni emoțiile, părerile și ideile, afișându-le în fața oamenilor, având puterea de a învăța din propriile greșeli, din remarcile deopotrivă negative și pozitive. Din acest punct de vedere,vlogging-ul poate fi asemuit cu o modalitate de dezvoltare profesională și personală, cu un infinit șir de lecții productive împlinirii celor care îl practică.
Și, cu toate acestea, cum se distinge un booktuber de calitate de unul comercial sau, pur și simplu, neinspirat ? Pentru mine, există trei componente majore prin care se realizează deosebirea, dar, evident, ele depind de cerințele și de gradul de toleranță al fiecăruia dintre noi. Mai întâi, exprimarea. Am refuzat de numeroase ori să mai urmăresc un anumit canal din cauza frecventelor greșeli de-a dreptul supărătoare, poate și dintr-o exigență personală. De asemenea, fluiditatea și coerența ideilor sunt esențiale în momentul transmiterii unui mesaj. Indiferent cât de sociabil și natural vrea să para vlogger-ul respectiv, dacă repetă cuvinte în intenția de a fi amuzant, dacă are întreruperi sau se exprimă greoi („A....da..și...da,cum spuneam aa....”), dacă declară obsesiv,în aceeași intenție, lipsa de inspirație („Ce să vă mai spun?”, ”Nu știu ce să zic”, ”Ați înțeles voi.”) m-a pierdut (iremediabil). Pe de altă parte, nu sunt adepta citirii sau a învățării discursului, pentru că acest lucru dă impresia de artificial și mă îndepărtează oarecum de emițător. Următoarea componentă este diversitatea. Îmi place să privesc filmulețe cu recenzii, dar apreciez vloggerii care au și altfel de idei. Interesante mi se par provocările și „articolele-video”, după cum îmi place să le numesc sau, altfel spus, filmulețele în care oamenii vorbesc liber despre diverse teme. Din punctul meu de vedere, astfel de videouri sunt utile nu numai vorbitorului care are șansa de a-și exprima gândurile și de a le confrunta cu ale celorlalți, dar și privitorilor care sunt invitați să mediteze. Nu în ultimul rând, aspectul videourilor este un factor, deși superficial, destul de important, în sensul în care atunci când „răsfoiesc” YouTube-ul aleg filmulețele în funcție de acea primă imagine care trebuie să fie cât mai sugestivă și „profesională”. Lumina, ordinea și claritatea sunt elementele care contează pentru mine în momentul în care vizionez. Bineînțeles, nu sunt o adeptă a aparenței în detrimentul esenței. Conținutul primează, indiferent de cât de bine editat este produsul final.
Pentru că întotdeauna argumentele trebuie să fie însoțite de exemple, vă voi prezenta cei doi booktuberi preferați și, cred eu, cei mai buni din comunitatea românească actuală.
Prima este Irina Citește, o tânără (e drept,ceva mai mare decât mine) care mi-a deschis apetitul pentru astfel de filmulețe. Încă de la primul video pe care l-am văzut, am fost impresionată de ușurința de a comunica, de fluxul ideilor care se sincronizează cu cel al cuvintelor și de „tezaurul” de lecturi pe care le-a recenzat. Poate calitatea e dată și de pregătirea profesională a Irinei, dar, cu siguranță, succesul canalului e datorat firii naturale, deschise, aparent mereu optimiste, a seriozității pe care mi-o inspiră în ceea ce privește implicarea în dezvoltarea acestui proiect. Cred în viitorul acestui vlogger și vă recomand să o urmăriți aici, pentru a vă convinge de meritele sale. Felicitări, Irina!
Pășim spre un canal ceva mai tehnic, în sensul în care informația este cu mult mai „academică”: Esențe Tari. Am găsit întâmplător acest canal și am fost fascinată de analogii, limbaj, de format în sine. Spre deosebire de majoritatea, acesta este, aș spune, deosebit prin prisma profesionalismului, părând a fi o emisiune televizată, un fel de „Omul care aduce cartea”, dedicat mai cu seamă celor ceva mai „inițiați”. Vă recomand să îi faceți o vizită!
Aștept în comentarii impresiile voastre despre aceste canale și, dacă sunteți unul dintre cei care fac parte din comunitatea BookTube Români,aștept link-ul vostru și, fără doar și poate, o să îmi arunc privirea și pe la voi. Celorlalți vloggeri, vă urez mult succes, multă inspirație și vă felicit pentru implicarea într-o astfel de activitate! Iar pe voi, cei care nu știați până acum de BookTube, vă invit să descoperiți o altă parte a Internetului, de această dată una bazată pe lectură și comunicare, o alternativă perfectă pentru zilele anoste!
