Picasso rămâne un ecou în cultura universala grație geniului și talentului pe care le-a demonstrat prin picturile sale. Puțini cunosc, însă, latura de poet a marelui artist, unde cu aceeași ingeniozitate a lăsat lumii un tezaur de o valoare inestimabilă.
Guernica
Am avut ocazia de a vizita expoziția de la Castelul Cantacuzino Bușteni, devenit un adevărat promotor al artei. Începând cu luna decembrie și pănâ la început de martie vă puteți întâlni cu creațiile pictorului spaniol în cadrul expoziției „Que Viva Picasso”, unde sunt expuse mai mult de o sută de litografii realizate de artist sub influența întâlnirii cu Fernand Mourlot, precum și ilustrații pe texte semnate de Tristan Tzara și regizorul Jean Cocteau. Cu alte cuvinte, o splendoare pentru pasionații de artă. Am fost impresionată de modul în care expoziția a fost organizată, de inițiativa care se înscrie, din nefericire, într-un cerc destul de restrâns în țara noastră și de amabilitatea ghidului care ne-a însoțit grupul, prezentându-ne detalii din viața și arta pictorului. Vă recomand să faceți un mic popas în Bușteni și să vă bucurați de acest frumos eveniment. Pentru a vedea programul și tariful, vizitați site-ul Castelului aici.
Cum fiecare vizită se încheie, în cazul meu, cu o oprire la magazinul de suveniruri la fel s-a întâmplat și de această dată. Nu am fost niciodată o fană a magneților de frigider, a tricourilor, insignelor sau vederilor care să poarte aceeași temă cu locul vizitat. Când vine vorba de cărți lucrurile se schimbă. Și, căutând o amintire deosebită printre numeroasele volume care se înghesuiau în spațiul cu pricina, am descoperit o carte de poeme semnate de Picasso, care m-a convins prin tema originală să o cumpăr.
Mărturisesc: nu știam multe despre poezia lui Picasso, nu citisem, însă auzisem că s-a îndeletnicit și cu arta cuvântului. Am fost curioasă dacă poezia se aseamănă cu pictura și am considerat interesant de văzut cum se exprimă pictorul în..cuvinte și nu în culori, așa cum îl cunoscusem până acum. Cartea, apărută la editura Minerva, prezintă de-a lungul celor aproximativ 190 de pagini poeziile pictorului, titlul fiecăreia dezvăluind data în care a fost conceput poemul. Se pare că pictorul a început să scrie în 1935, după despărțirea de Olga, soția sa. Timp de doi ani va scrie aproape zilnic, pictând în același timp, iar activitatea sa literară se va sfârși în 1959, dată a ultimului text cunoscut. Dincolo de sutele de poeme semnate, Picasso a scris și trei piese de teatru, pe care intenționez să le caut dintr-un interes stârnit de acest volum, pe care, în final, l-am îndrăgit.
Poeziile lui Picasso nu sunt ușor de înțeles, cum nici pictura sa nu este accesibilă unui neofit. Ai nevoie nu numai de imaginație și de o abilitate de a „desface” textul, descoperindu-i sensul, ci și de o bază culturală care să includă, întrucâtva, referințe la tablourile de viață și, evident, de artă ale artistului. Prima încercare de a-l citi a fost un eșec, în sensul în care, deși eram încântată de forma și de limbajul poeziilor, nu puteam trece în profunzimea lor. „Ce vrea sa spună?” era întrebarea care mă apăsa. Am început, așadar, să citesc câte ceva despre poet, am analizat câteva tablouri (în măsura capacităților mele, evident) și am reluat lectura. De această dată lucrurile au fost ceva mai clare, dar nu mă pot lăuda cum că am reușit să descifrez toate creațiile. Poezia lui Picasso este învăluită de jocuri de cuvinte, de limbaj ludic, de abstractizare și de asocieri. Nimic nu este ceea ce pare, iar cuvintele devin bucăți de plastilină, care își pierd sensurile obișnuite, modelate de mintea pictorului. Am avut în permanență impresia de fragmentare: fiecare text pare rupt de context, apare ca din neant, e discontinuu și acest lucru îngreunează înțelegerea lui. Dar, până la urmă, poezia trebuie simțită, nu neapărat analizată, iar în cazul de față volumul cuprinde, cu siguranță, o infuzie de emoție. Mi-a plăcut foarte mult explicația pe care Irina Mavrodin, cea care a tradus poeziile, o oferă cititorului cu privire la modul corect de abordare a cărții:
Ca procedeu al facerii, dar și tematic vorbind (prezența frecventă a culorilor, a luminii și a umbrei, a volumelor, etc.), aceste poeme sunt generate de mecanisme izoforme cu cele ale picturii, dar ele trăiesc perfect și ca poeme autonome, dincolo de astfel de relație, Picasso fiind un poet în sensul deplin al termenului, și nu un pictor-poet, un pictor care are și acest hobby:poezia. Am face, deci, o greșeala dacă am vedea în poezia lui doar un „violon d`Ingres”, pentru că poezia lui e importantă în sine și ușor recogniscibilă, chiar dacă până acum a fost eclipsată de prezența picturii.
De asemenea, am apreciat prezența în carte a unor ilustrații din manuscrisul pictorului, oferind volumului un plus de originalitate și de valoare, înlăturând, totodată, barierele dintre acesta și al său cititor. În încheiere, vă las o mostră din volum (de altfel, una dintre poeziile care mi-au plăcut în mod deosebit). Dacă vă doriți cartea, o puteți achiziționa de aici, bineînțeles la un preț de câteva ori mai mic decât cel la care am cumpărat-o eu sau de la magazinul din cadrul Castelului, pentru a avea, asemenea mie, o amintire specială. (click pe imagine pentru a mări)
