Ce-am făcut cât am tăcut
S-a așternut tăcerea câtorva luni pe blog. Nicio postare, niciun semn din partea mea, în pofida dorinței și a nevoii de a scrie. Simt, deci, că e vremea să povestesc motivele absenței gândurilor printre rânduri. O postare scurtă, dar cuprinzătoare despre „de ce nimic?”, despre viața mea din ultimele luni și despre promisiunea unei reveniri cât mai rapide.
Sfârșitul anului m-a aruncat în vârtejul infinit al lecturii. Ceea ce cândva era plăcere, hobby, preocupare a devenit, într-o bună măsură, obligație. Sunt studentă la Litere (și cât de mândră mă simt că pot „tasta” asta, referindu-mă la propria persoană!). Altfel spus, îmi petrec 80% din timp citind (nimic nu m-ar putea bucura mai tare). Cu toate acestea, lecturile mele aparțin acum unor alte sfere. Cărți de critică literară, lingvistică nu își găsesc locul pe blog, din simplul motiv că ele se adresează unui public specializat. Prea puțină beletristică în teancurile de cărți care mi-au umplut deja micul spațiu din noua locuință. Pe de altă parte, cele câteva volume pe care le-am citit (și) cu gândul de a le recenza își așteaptă încă postările. Timpul e necruțător...
Pe lângă facultate, îmi petrec timpul la Biblioteca Națională, unde urmez un stagiu de practică despre care pregătesc, însă, un articol special. Se adaugă un alt stagiu de practică, de această dată într-un ONG, tutoratele de la cea de-a doua specializare pe care o urmez și care îmi sugrumă weekendurile (într-un mod productiv, e drept), alături de bibliografiile și temele care depășesc în dimensiuni speranța de viață a unui om. Am câștigat o bursă, am demarat câteva proiecte și colaborări livrești, am cunoscut oameni noi și, cel mai important, m-am (re)descoperit. Pe cât de aglomerat, pe atât de frumos este prezentul meu. Îmi trăiesc visul.
Și, dacă până acum, prezentul ăsta frumos m-a ținut departe de blog, iată că astăzi vestea primei colaborări în ce privește PrintreGRânduri, precum și bucuria vacanței, mă determină să mă întorc. Urmează o avalanșă de postări. Toate exprimă o nevoie latentă, un dor și, îndeosebi, bucuria de a vă scrie.
Sfârșitul anului m-a aruncat în vârtejul infinit al lecturii. Ceea ce cândva era plăcere, hobby, preocupare a devenit, într-o bună măsură, obligație. Sunt studentă la Litere (și cât de mândră mă simt că pot „tasta” asta, referindu-mă la propria persoană!). Altfel spus, îmi petrec 80% din timp citind (nimic nu m-ar putea bucura mai tare). Cu toate acestea, lecturile mele aparțin acum unor alte sfere. Cărți de critică literară, lingvistică nu își găsesc locul pe blog, din simplul motiv că ele se adresează unui public specializat. Prea puțină beletristică în teancurile de cărți care mi-au umplut deja micul spațiu din noua locuință. Pe de altă parte, cele câteva volume pe care le-am citit (și) cu gândul de a le recenza își așteaptă încă postările. Timpul e necruțător...
Pe lângă facultate, îmi petrec timpul la Biblioteca Națională, unde urmez un stagiu de practică despre care pregătesc, însă, un articol special. Se adaugă un alt stagiu de practică, de această dată într-un ONG, tutoratele de la cea de-a doua specializare pe care o urmez și care îmi sugrumă weekendurile (într-un mod productiv, e drept), alături de bibliografiile și temele care depășesc în dimensiuni speranța de viață a unui om. Am câștigat o bursă, am demarat câteva proiecte și colaborări livrești, am cunoscut oameni noi și, cel mai important, m-am (re)descoperit. Pe cât de aglomerat, pe atât de frumos este prezentul meu. Îmi trăiesc visul.
Și, dacă până acum, prezentul ăsta frumos m-a ținut departe de blog, iată că astăzi vestea primei colaborări în ce privește PrintreGRânduri, precum și bucuria vacanței, mă determină să mă întorc. Urmează o avalanșă de postări. Toate exprimă o nevoie latentă, un dor și, îndeosebi, bucuria de a vă scrie.
P.S: Titlu mai mult sau mai puțin inspirat. Cu siguranță, sincer.
Despre autor
0 comentarii